Se afișează postările cu eticheta faina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta faina. Afișați toate postările

joi, 1 mai 2014

Prăjitură cu nucă

Simplu de pregătit, pufoasă, dar și crocantă în același timp, prăjitura cu nucă va deveni preferata familiei.

Timp de preparare: mediu.
Număr de porții: 8.
Complexitate: ușor.

Ingrediente: 
125 g unt, 125 g zahăr, 125 g făină, 2 ouă, 1 linguriță cu praf de copt, 50 g nucă, 200 g cremă de brânză, 100 g zahăr pudră;

pentru glazură: 100 g zahăr, 140 g nucă, 7 linguri cu smântână dulce.

Mod de preparare:
1.Freacă spumă untul cu zahărul. Adaugă ouăle, făina și praful de copt și nuca măcinată. Toarnă compoziția într-o tavă unsă cu grăsime și tapetată cu hârtie de copt. Coace 30-40 de minute și lasă să se răcească în tavă.
2. Caramelizează 100 g de zahăr, adaugă smântâna dulce, iar după ce a dat în clocot, adaugă nuca sfărâmată și dă deoparte.
3. Taie blatul în două: o parte mai groasă și una foarte subțire. Unge blatul de bază cu crema de brânză frecată cu zahăr pudră.
4. Fărâmițează restul de aluat, adaugă-l în caramel și toarnă peste prăjitură, nivelând cu grijă. Dă tava la rece și taie prăjitura a doua zi.

Sursă rețetă: ecuisine.ro
Imagine: ecuisine.ro

Urmarește-ne pe Facebook sau abonează-te la Newsletter pentru noutăți și reduceri!

duminică, 1 septembrie 2013

Mojarul si pistilul, milenii de istorie

Mojarul (cunoscut tradiţional sub numele de piuă sau piuliță) cu pistil (numit şi pisălog) este utilizat încă de la începutul umanităţii pentru zdrobirea (pisarea) seminţelor, a cerealelor şi plantelor folosite pentru gătit sau în scopuri terapeutice. 



Prin pisare, seminţele şi boabele uscate se transformă în pudră sau făină, iar plantele îşi eliberează sucurile specifice. 

Cuvântul mojar derivă din cuvântul latin mortarium, ce înseamnă printre altele, „recipient pentru sfărâmare” și „produs de măcinat”. Cuvântul latin pestillum (romana pistil) înseamnă „care pisează”.

Mojarul si pistilul au devenit un simbol al farmaciei in urma utilizarii lor de catre poetul roman Juvenal, care le-a folosit pentru prepararea medicamentelor.




In mod traditional, mojarul si pistilul erau folosite in farmacii pentru zdrobirea unor ingrediente necesare prepararii retetelor. Astazi, activitatea de zdrobire si amestecare a ingredientelor este cunoscuta sub numele de triturare.

Aztecii si mayasii aveau si ei, cu cateva mii de ani in urma, o versiune a mojarului realizata din bazalt care este folosita si in zilele noastre, cu precadere in bucataria mexicana.

De asemenea, mojarele si pistilele de anumite dimensiuni denumite suribachi si, respectiv, surikogi sunt folosite si in bucataria japoneza. In Europa si Asia sunt utilizate pentru omogenizarea pastelor de curry. In Asia de Sud Est, dar si in Pakistan si India sunt folosite mojare din granit. In India, acestea sunt recipientele in care se macereaza ierburi si condimente care dau savoarea caracteristica mancarurilor traditionale. In ceremoniile hinduse mojarul si pistilul sunt folosite pentru zdrobirea turmericului.




In bucătăriile moderne, mojarul cu pistil şi-a păstrat un loc privilegiat fiind folosit pentru măcinarea condimentelor (scortisoara, coriandru, chimen şi chimion, fenicul, cardamom, etc) sau realizarea diverselor sosuri sau dressinguri (cum ar fi mujdeiul de usturoi).

Realizat din lemn, piatră (marmură sau granit), ceramică sau metal (alamă sau inox), un bun mojar va fi greu, stabil şi rezistent, cu un interior nealunecos (la bază), iar pistilul va fi greu, cu partea de sus mai subţire şi cea de jos boantă. 

Primul mojar automat cu pistil a fost inventat de catre by F. Kurt Retsch in 1923.


Sursa imagini: http://en.wikipedia.org/wiki/Mortar_and_pestle